"Se povestește despre această fântână că a fost săpată de către trei prizonieri turci pe care Ioan de Hunedoara în ținea în castel. Ioan le promite celor trei ca îi va elibera dacă vor săpa o fântână cu apă bună. Prizonierii, animați de speranța eliberarii, sapă în stâncă timp de 15 ani și la 28 de metri adâncime reușesc să găsească prețioasa apă.

Numai ca între timp Ioan murise iar soția sa, Elisabeta Szilagyi, a decis sã nu respecte cuvântul dat de sotul sãu și nu îi eliberează pe cei trei turci, hotărând să fie uciși. Prizonierii, ca ultimă dorință, cer permisiunea să scrie pe cheile fântânii o inscripție: “Apă ai, inima nu”, ca un reproș pentru promisiune facută și nerespectată.

De fapt, inscripția descifrată de Mihail Guboglu glãsuiește astfel: “Cel ce-a scris-o este Hassan, prizonier la ghiauri în cetatea de lângă biserică”. Caracterele vechi arabe conținute de inscripție o datează la mijlocul secolului al XV-lea. Poziția actuală a inscripției este pe unul dintre contrafortii capelei."